Hartă - Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman (Comuna Cãlmãţuiu De Sus)

Călmățuiu de Sus este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată din satele Băcălești, Călmățuiu de Sus (reședința) și Ionașcu.

Numele istoric al satului reședință de comună este BĂSEȘTI, nu Călmățuiu de Sus. Toponimul tradițional, Băsești, este cel folosit în mod curent, deși nu are statut oficial. Explicația renunțării la denumirea generală tradițională pare să fie interpretarea sa, în mod eronat, drept termen indecent. Satul Ionașcu este desemnat adeseori prin expresia "La cătun", "În cătun". O parte a satului Băcălești, spre comuna Mihăești (Olt) se numește Rața, deși nu este diferențiată clar. Alte microtoponime: Malu Roșu (carieră de lut, în marginea de nord a satului Ionașcu), Brotaneasa(ogoare între Ionașcu și pădurea de la est de sat).

Actuala comuna Calmatuiu de Sus, judetul Teleorman, a luat fiinta in jurul anului 1860 atestat documentar la 23 iulie <1512-1513> în hrisovul domnitorului Neagoe Basarab prin care întărește mănăstirii Cutlumuz vechi danii. Din Băsești sunt doi martori: Bratași Vlad

Comuna Călmățuiu de Sus se află situată pe DJ 679, drum pe care se întind ca într-un șirag mai multe comunități cunoscute sub numele de Valea Călmățuiului. Venind dinspre Roșiorii de Vede pe DN 6 în direcția Caracal, se intră în județul Olt, iar din centrul comunei Mihăiești pornește în partea stângă o șosea aparținătoare acestui județ. Imediat după satul Bușca, se reintră în județul Teleorman și încep să se desfășoare satele aparținătoare comunei Călmățuiu de Sus: Băcălești (în care este inclus și fostul sat Rața), Ionașcu și Băsești (actualmente Călmățuiu de Sus). Legende locale susțin ideea că denumirea satului Băsești ar proveni de la un cioban pe nume Basa care ar fi venit din Transilvania și s-a stabilit pe aceste locuri.

Prima atestare documentară o găsim la 23 iulie 1512, din vremea domnitorului Neagoe Basarab. Actul confirmă participarea a 12 boieri hotarnici, cu moșii în apropierea satelor Băsești și Băcălești, la trasarea hotarelor moșiei schitului Comanca, metoh al mănăstirii Cutlumuș de la muntele Athos. În prezent se pot vedea ruinele schitului în apropierea comunei Crîngeni.

Dintre cei 12 boieri sunt amintiți cu numele Brata și Vlad Județ. Acesta din urmă se numea așa pentru că îndeplinea funcția de judecător local.

Satele reapar și în documente datate 1531 ( în timpul domniei lui Vlad Înecatul) și 1533 (în timpul domniei lui Vlad Vintilă) în care se întărește din nou teritoriul moșiei mănăstirii din actul de la 1512, fapt datorat sătenilor ce încălcau adeseori hotarele.

Din documente mai reiese și faptul că sătenii au participat la încheierea actelor cu martori și că ei cunoșteau bine nu numai hotarele satului lor, ci și pe cele ale satelor învecinate.

Se dețin, de asemenea, date despre satul Mănicești sau Mănești, atestat în același act din 1513, care era așezat între satele Băsești și Crîngeni (sat dispărut în a doua jumătate a secolului al XVII–lea datorită incursiunilor turcești).

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea și satul Băcălești dispare datorită vitregiilor vremii. În urma Războiului de Independență din 1877, pe vatra fostului sat Băcălești se înființează satul Rața cu locuitori împroprietăriți din satul Măldăieni, participanți la război. Denumirea satului vine de la rațele sălbatice ce se aflau în număr mare pe bălțile satului.